La steaua

#listen-container { display: inline-block; padding: 9px 15px; background: #10578E; cursor: pointer; transition: all 0.3s ease; border: 1px solid #1791ef; border-bottom: 1px solid #156caf; -webkit-box-shadow: 0 1px 0 #156caf; -moz-box-shadow: 0 1px 0 #156caf; box-shadow: 0 1px 0 #156caf; } #listen-container:hover { background: #2f9cf1; } #listen-container a { color: #fff; } .listen-container-svg { fill: #fff; height: 20px; width: 22px; margin-right: 5px; } #text-player { margin-right: 0; display: inline-block; font-size: 16px; top: -3px; position: relative; float: none; font-family: "Roboto","sans-serif"; font-size: 12px; text-transform: uppercase; letter-spacing: 0.1em; } Listen to this Poem Your browser does not support the audio element. La steaua care a rãsãrit E-o cale atît de lungã, Cã mii de ani i-au trebuit Luminii sã ne-ajungã. Poate de mult s-a stins în drum în depãrtãri albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit încet pe cer se suie; Era pe cînd nu s-a zãrit, Azi o vedem, si nu e. Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncã, Lumina stinsului amor Ne urmãreste încã.