O Rãmîi

#listen-container { display: inline-block; padding: 9px 15px; background: #10578E; cursor: pointer; transition: all 0.3s ease; border: 1px solid #1791ef; border-bottom: 1px solid #156caf; -webkit-box-shadow: 0 1px 0 #156caf; -moz-box-shadow: 0 1px 0 #156caf; box-shadow: 0 1px 0 #156caf; } #listen-container:hover { background: #2f9cf1; } #listen-container a { color: #fff; } .listen-container-svg { fill: #fff; height: 20px; width: 22px; margin-right: 5px; } #text-player { margin-right: 0; display: inline-block; font-size: 16px; top: -3px; position: relative; float: none; font-family: "Roboto","sans-serif"; font-size: 12px; text-transform: uppercase; letter-spacing: 0.1em; } Listen to this Poem Your browser does not support the audio element. "O, rãmîi, rãmîi la mine, Te iubesc atît de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sã le-ascult; în al umbrei întuneric Te asamãn unui print, Ce se uit adînc în ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taina Mersul cîrdului de cerbi; Eu te vãd rãpit de farmec Cum îngîni cu glas domol, în a apei strãlucire întinzînd piciorul gol Si privind în luna plinã La vapaie de pe lacuri, Anii tãi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin pãdurea, Bolti asupra-mi clãtinînd; Suieram l-a ei chemare S-am iesit în cîmp rîzînd. Astãzi chiar de m-as întoarce A-ntelege n-o mai pot ... Unde esti, copilãrie, Cu pãdurea ta cu tot?